Lo lach farrat
Juliette GASQ
SANTÉ
--- En 1992 ---
Introduction
On buvait aussi du lach farrat, lait dans lequel on avait plongé la queue de la pelle du foyer (la coeta de la rispa) ou le tisonnier (lo picafuòc).
« Quand aviam mal a la gòrja, la mamà fasiá bolhir de lach e puèi atrapava lo picafuòc, lo fasiá rogir, que siaguèsse bien roge, metiá tres o quatre bocins de sucre e al fons del bòl, ambe lo ficafuòc, fasiá fondre lo sucre bravament, que siaguèsse bien negre. Puèi metiá lo lach aquí dessús e partiam al lièch. »


